Un batran pescar

Cap I

O raza de lumina incalzea obrazul zbarcit a batranului pescar.Suparat privi catre fereastra din capatul camerei,si dezgustat de inceputul unei noi zile se ridica usor din patul sau de ulm.Oasele scortoase pognindu-i ca si crengile de brad aruncate cu neindamanare intr-un foc dogoritor.

- eeerr,bombanea el in soapta.

Face doi pasi si-si aduce aminte,nu cumva sa uite sa-si aprinda tigara facuta dintr-o hartie ingalbenita de timp si sobolani.Caci dupa conceptia batranului o dimineaza fara o tigara fumata e ca melcul fara cochilie,e ca pamantul fara soare,e ca popa fara roba.

S-asaza el langa soba cenusie,si rece,cautand in buzunar cutia cu chibrituri.Nimic.Cauta in camesa.Nimic.

- Tu-i pupaza ei de scobitoare!! zbiera frustrat mosul,lovind cu ciuda scaunul putregait pe care statea.

Se ridica si-si intinde beteagul brat catre lampa ruginita agatata de un cui,iacatea sus de tavan.In sfarsit tigara se aprinse,si cand trase cu pasiune din chistocul sau divin,dulcea arsura a fumului de tutun umplu plamanii uscati ai pescarului nostru.Usor,fumul iesea din narile groase ale mosului,ridicandu-se precum o panza de satin purtata de un vant jalnic,de vara calduroasa.

- Couch,couch,tusi saracul,tragand cu greutate scoarta galbena acumulata de atata fum,si scuipand-o grabnic printre dintii sai ciopliti,undeva pe podeaua prafuita si plina de taciuni si talaj.Treptat mica improvizatie se apropia de sfarsitu-i scurte sale vieti,finalizate prin stingerea ultimului fir de tutun.

Plamanii i-au fost satisfacuti,dar un murmur difuz si puternic se auzi din maruntaiele sale.Un sunet grotesc al saraciei,al lipsei a unui om sarman,care nu-si permite nici doua boabe de orez nici macar o felie de pita,facuta din secara nealeasa.

- Iarasi tu,cavitate nenorocita! toata ziua de plangi! de 30 de ani de plangi! intr-o zi ai sa taci,si n-am sa te mai aud.Urla in in oparita s-a frustrare,aruncandu-si palaria si injurand la divinitatea care l-a parasit cu multi ani in urma.

- Stai etern,si sus uitandu-te la viermele dezgustator si rancezit ce sunt eu,razand de ghinionul si batranetea mea ordinara!! striga el cu un glas gajait si intrerupt,mai ca sai pocneasca vena pulsanta de pe tampla transpirata.

Intradevar,saracia si necazul era o obisnuinta,insa nu doar pentru el,multi consateni fiind devastati de boala,mizerie si lipsuri.Viata era un infern in acel ev indepartat,sufletele oamenilor erau cuprinse de o pacla groasa al unui ginion cronic...Speranta pentru o viata normala era departe.

Lacul din vale,aflat in umbra crestei Muronaru,era sterp precum si batrana singuratica ce-si astepta moartea pe varful acelui pisc.De doi ani pescarul nostru tanjeste pentru a-si satisface munca,dar bietul de el nu are ce prinde.S-a gandit sa devina vanator ca tatal si stra-strabunicul sau,dar cu ce? cu o undita gata sa pocesca si un carlig stramb si ruginit? sa fuga ca un dement cu unelte de pescuit prin padure ar fi doar actul unui lunatic!! Nu-si permite arme,arcuri sau lanci.Toporul care il folosea pentru a taia lemne l-a vandut pentru a-si repara barca.Este prins intr-un limb far' de scapare,intr-un tunel fara lumina,ghiarele disperarii il atinge usor pe gat,tanjind patimas dupa sufletul lui confuz.

(va continua)